Capitol I-Amintirile-s negre
Imi aduc aminte vag despre viata mea, in trecut eram o simpla fetita care nu avea habar de lumea vulgara si rea din exteriorul bratelor mamei ei. Mereu imi venau intrebari in minte care de care mai ciudate, cum ar fii: De ce eu? De ce nu am murit cand m-am nascut? De ce nu sunt iubita? Mereu eram obsedata de toate aceste intrebari. Am fost educata sa tratez acele subiecte cu dezinteres, nu faceam asa. Eram fascinata de toate cunostintele "prietenelor mele". Mereu eram in cautarea unui grup de copii in care sa ma pot integra mai bine, insa cu totii erau sub conducerea "ei". Sa vezi ca nu esti bagata in seama de nimeni de parca ai fii invizibil este dureros. Daca as lesina acum, ar veni cineva sa ma ajute? Desigur ca nu, eu nu pot fii iubita. Am stat in umbra, in umbra ei, atata vreme. Ea era cunoscuta de toti, cea mai populara. Din clasa mea eu eram cea mai urata, eram si inca sunt complexata de asta. Cand micuta floare a incercat sa infloreasca a fost smulsa din pamantul cald si primitor. Aruncata pe asfaltul rece si calcata in picioare, de ei, de ea, de el. Baiatul indragit de mine era un idiot. De ce?
Nu aveam propria viata, traiam in povesti, de dragoste, de aventura.Aveam o locuinta modesta, destul de mare, incapatoare, curata si ordonata. Mama mea, o femeie inalta, se vera cu o privire crunta. Mereu se ducea si lucra peste noapte ca se ne putem intretine. Bunica o sfatuise sa-si refaca viata alaturi de alt barbat, nu a acceptat, a ales sa-si sacrifice viata pentru mine, fiica ei. Prima data am crezut ca a facut-o din dragoste fata de mine, insa se comporta de parca ar fii fost obligata.
Bunica, o necioplita, nu m-a iubit, sunt sigura de asta nu a aratat-o niciodata. Nu eram apreciata deloc.
Cand se intampla sa i-au o nota mare la profesoara Monique veneam entuziasmata la mama si-i spuneam de isprava mea. M-a privea indiferent apoi isi intorcea privirea insprea alta parte spunandu-mi vorbe cum ar fii: Du-te in camera ta!, Nu-i mare lucru, cand vei avea studi superioare, cand o vei intrece pe verisoara ta, atunci, dar numai atunci sa vi sa-mi spui de "marea ta isprava", dar dupa drumul pe care l-ai ales in viata sunt sigura ca n-o sa ajungi acolo. Mereu aceleasi vorbe ca arcurile de fier ascutite si dureroasa. Stiam ca ea nu a fost iubita de familia ei care nici nu se poate numi familie, dar nu trebuie sa se razbune pe mine. Mereu cu ganduri supreme, ea era doar Doamna Nasta. Sa plang, nu puteam, mi-ar fii atras atentia ca nu am de ce, ca sunt o fetita nesimtita fara cei sapte ani de acasa si rasfatata. Casatoria parintilor mei nu a fost acceptata de toata familia, bunica si matusa s-au impotrivit, totusi decizia Domnului Nasta era de neclintit. S-au casatorit, ura lor pentru mine si pentru mama crestea pe zi ce trece ascunzandu-se dupa o masca a inselaciunilor, insa asta nu le impidica sa ma loveasca cand era lumea mai draga. Am inchis aceste ganduri si sentimente intr-un coltisor din mica mea inimioara si mi-am continuat viata asa cum trebuie , fara griji ocupandu-ma numai de teme.
Dupa acele intamplari din familia mea am inceput sa-mi caut o prietena cu care sa ma inteleg. Marea intrebare era pe cine? Cine ar vrea sa fie prietena mea, fetita care nu trecuse niciodata de acel gard rosu sangeriu. Nu vazusem pe nimeni de dupa aceste porti inalte si infioratoare, rareori mai auzeam glasuri de copii si rasuri melodioasa. Stateam asezata pe pamantul caldut ore intregi si ascultam susotelile lor, chiar daca nu intelegeam nimic era ca o muzica clasica pentru mine. Dupa cateva zile mama a vezit la mine cu hainele mele noi si frumoasa, m-a ajutat sa ma imbrac cu o rochita pana la glezne de culoare neagra, cu un dres alb si calduros si cu pantofiorii negri da-ti cadou de matusa Marna. Glasul meu suav se auzi in camera micuta, camera mea.
- Mami, unde vom merge?
Se uita putin uimita la mine apoi masca acel sentiment ignorandu-ma. Ma duc cu ea la masina neagra si urcam. In scurt timp eram in drum inspre o destinatie necunoscuta. Sa o intreb unde mergem? Mai bine nu. Ochisorii mei se inchisera incet incet, nu trebuie sa ma opun vreau sa raman treaza.
Povestit de catre autoare:
Dorinta fetitei nu fu insa implinita. Deodata masina se opri in fata unei gradinite, femeia cobori din masina si se duce la micuta faptura adormita de pe bancheta din spate. Deschise portiera si se apleca usor, oi lua in brate pe micuta cu grija sa n-o trezeasca, o duse pana mai aproape de gura si ii saruta crestetul capului. Se duse impreuna cu fata la masina alaturata din care iesi o femeie blond, slaba si inalta, aceasta intinse bratele spre fata. Mama i-o dadu, se cutremura putin stiind ca o sa o vada peste mult timp, dar stia ca e spre binele ei, ascunse acel sentiment rapid si plexca in pas alergator spre masina sa. Femeia blonda puse copila pe bancheta din spate si placa la drum. Acolo pe bancheta din spate se mai afla o fetita micuta si dragalasa, frumoasa foc.